Material informativ – Importanta adaptarii scolare- ID 153549

”Este imposibil ca elevii să înveţe ceva cât timp gândurile lor sunt robite şi tulburate de vreo patimă. Întretineţi-i deci într-o stare de spirit placută, dacă vreţi să vă primească învăţăturile. Este tot atât de imposibil să imprimi un caracter frumos şi armonios într-un suflet care tremură, pe cât este de greu să tragi linii frumoase şi drepte pe o hârtie care se mişcă.”(John Locke-“Some Thoughts Concerning Education”)

Şcoala, ca principal factor de educare şi formare a personalităţii copilului şi a viitorului adult, poartă răspunderea realizării pregătirii sale astfel încât acesta să se poată adapta condiţiilor mereu schimbătoare ale mediului sociocultural.

Intrarea copilului în şcoală constituie un moment crucial în viaţa sa, date fiind „statutul” şi „rolul” de elev, natura relaţiilor cu adulţii şi cu colegii, noutatea condiţiilor de activitate şi, mai ales, specificul învăţării – activitate deosebit de complexă ce angajează dintr-o perspectivă inedită întreaga sferă a vieţii sale psihice, diferitele structuri anatomofiziologice, toate cunoştinţele şi deprinderile dobândite anterior.

Când vorbim despre educaţie, instrucţie şi despre formarea minţilor, nu trebuie să se piardă din vedere că orice activitate umană este supusă unei legi suverane: adaptarea individiului la mediu.

Adaptarea – proprietate fundamentală a organismului de a-şi modifica adecvat funcţiile şi structurile corespunzător modificărilor cantitative şi calitative ale mediului înconjurător – în concepţia piagetiană desemnează procesul de stabilire a echilibrului între asimilare şi acomodare – adaptare intervenită în cadrul interacţiunii dintre om şi mediul înconjurător. Deci adaptarea presupune prezenţa capacităţii omului de a face faţă, de a răspunde pozitiv solicitărilor şi exigenţelor anturajului împlinindu-şi şi cerinţele individuale.

Adaptarea şcolară – este procesul de realizare a echilibrului dintre personalitatea în evoluţie a elevului pe parcursul formării sale şi exigenţele ascendente ale anturajului în condiţiile asimilării conţinutului informaţional în conformitate cu propriile disponibilităţi şi a acordării la schimbările calitative şi cantitative ale ansamblului normelor şi valorilor proprii sistemului de învăţământ.

Adaptarea la şcolaritate reprezintă acţiunea de modificare, ajustare, transformare a copilului pentru a deveni apt pentru şcoală, capabil de a face faţă cerinţelor instructiv -educative şi de a fi compatibil sub aspectul disponibilităţilor bio-psiho-sociale, în acord cu normele şi regulile programei şcolare pentru dobândirea statutului şi rolului de elev.

Complexitatea procesului de adaptare este greu de surprins, dar dacă ne referim la particularităţile activităţii instructiv – educative, se poate spune că adaptarea şcolară exprimă calitatea şi eficienţa realizării concordanţei relaţiei dintre personalitatea elevului şi cerinţele şcolare.

Adaptarea la şcolaritate implică compatibilitatea eforturilor, a dificultăţilor cu capacitatea fiecărui elev ca individualitate umană de a rezolva sarcinile şcolare.

Concordanţa obiectivelor propuse şi modalitatea de răspuns a elevului faţă de ele, reprezintă condiţia fundamentală a adaptării.

Esenţa adaptării la şcolaritate constă în ajustarea informativ formativă a procesului instructiv – educativ, pe de o parte, şi a caracteristicilor şi trăsăturilor de personalitate ale elevului, pe de altă parte.

Ţinând cont de schimbările   simultane – evoluţia   personalităţii   copilului şi exigenţele şcolare din ce în ce mai ridicate, pentru evaluarea adaptării şcolare trebuie să raportăm particularităţile mediului şcolar la o anumită etapă de dezvoltare a copilului.

Forma, stadiul şi nivelul de realizare a interacţiunii dintre personalitatea în formare a elevului şi cerinţele activităţii şcolare vor determina o gamă extinsă de posibilităţi adaptative.

Adaptarea şcolară presupune operarea cu o serie de indicatori care constituie sistemul de referinţă al nivelului de realizare a interacţiunii dintre personalitatea elevului şi ansamblul condiţiilor de desfăşurare a procesului instructiv –educativ, din perspectiva aspectului informativ formativ exercitat.

Adaptarea optimală a copilului la cerinţele procesului instructiv-educativ depinde de dezvoltarea generală şi armonioasă a tuturor laturilor personalităţii şi presupune implicarea primordială a întregii structuri psihice, integrând percepţiile, reprezentările, memoria, gândirea, limbajul, imaginaţia sub acţiunea dinamizatoare a motivaţiei dar şi cu participarea voinţei, fiind mediate de caracter, temperament şi afectivitate.

In concluzie, importanta adaptarii scolare este necontestata, avand rolul de a creste o comunitate cat mai sanatoasa din punct de vedere social si cresterea posibilitatilor de dezvoltare a aptitudinilor mintale ale acestuia si totodata evitarea parasirii timpurii a scolii.

 

Material realizat de Barda Vasile,

expert informare și publicitate

Iulie 2015